Capela

O vorbă inpirată din tradiţia creştina milenară a poporului român spune că ziua în care nu te-ai rugat lui Dumnezeu e o zi pe care ai pierdut-o, pe care nu ai trăit-o cu adevărat.

Cu atât mai mult, existenţa unui loc special de rugăciune, a unei mici bisericuţe, în care seminariştii să se retragă şi să Îi vorbească lui Dumnezeu, prin glasul rugăciunilor şi al cântărilor, e de la sine înţeleasă într-o şcoală teologică, reprezentând inima respectivului locaş de învaăţământ, cultură şi spiritualitate, e semnul vizibil al cuvintelor: "Hristos în mijlocul nostru!".

Nici o zi din activitatea Seminarului nu a început fără rugăciune şi nu au fost pauze în care seminariştii să nu păşească în capelă, spre a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru o nouă zi sau pentru a-I cere binecuvântarea împlinirii unei alte dorinţe şi mai ales nu a existat seminarist care să nu observe că rugăciunea de dimineaţa e momentul spiritual cel mai înălţător al unei întregi zile de studiu: e momentul în care, în chip simbolic şi în murmurul rugăciunilor, fiecare seminarist trece prin faţa Mântuitorului Hristos privind din icoană, spre a lua binecuvântarea unei noi zile şi îmbărbătare pe calea devenirii creştine.

Rânduiala rugăciunii de dimineaţa oficiate în Seminar e aceeaşi dintotdeauna, însă cu fiecare zi, parcă, semnificaţia duhovnicească a cuvintelor se adânceşte, iar dulceaţa rostirii diferitelor cereri sfinţeşte întreaga adunare, unind-o într-un singur cuget, al rugăciunii comune pentru luminarea minţii, pentru ajutor ceresc şi pentru izbăvire de ispite şi tulburări.

Dimineaţă de dimineaţă, capela îşi regăseşte proprii ei "enoriaşi", seminariştii din toţi anii de studiu, înaintea cărora, în faţa Sfintei Mese, purtând pe grumaz epitrahilul, jugul bun si blând al lui Hristos, unul din părinţii profesori săvârşeste slujba Rugăciunii de dimineaţă, asistat fiind la strană de elevi ai Seminarului, de rând la rugăciune în respectiva săptămână.

Fostul părinte duhovnic al şcolii, PC pr. Radomir Stoica, mărturisea că dintotdeauna a existat gândul ca locaşul de rugăciune al seminariştilor să fie aşezat sub ocrotirea Sfântului Nectarie Taumaturgul, gând care s-a materializat, însă, doar în anul 2004, când, în urma unei reparaţii generale şi a unei înfrumuseţări a capelei, Sfântul Nectarie a devenit în mod "oficial" ocrotitorul duhovnicesc al capelei şi al seminariştilor. Cel care se ocupă acum de buna rânduială a celor legate de capelă este PC pr. Dacian Nan, profesorul de Tipic şi Liturgică.

Totodată, pe langă rugăciunea de dimineaţă ce se oficiază în capela Seminarului în fiecare zi de curs. De câţiva ani de zile, la îndemnul şi cu binecuvântarea ÎPS dr. Timotei Seviciu, la programul liturgic s-a mai adăugat un element semnificativ, şi anume slujirea Sfintei Liturghii în fiecare zi de miercuri, dimineaţa, în biserica din curtea şcolii, slujbă la care participă, slujind, preoţii profesori, precum şi cadrele didactice şi elevii seminarişti. Astfel săptămâna se sprijină pe doi stâlpi tari: cele două Sfinte Liturghii, cea de miercuri, respectiv cea de Duminică.

Tot aici se desfăşoară şi orele de Practică liturgică, Tipic, ori cele de Omiletică şi Catehetică, sub îndrumarea PC pr. prof. Dacian-Emilian NAN.

Aşadar, rolul capelei Seminarului este evident în viaţa fiecărui seminarist, întrucât prin rugăciune şi gândire la Dumnezeu, întreaga pregătire intelectuală a elevului capătă sens şi este călăuzită de ajutorul divin, prin care toate greutăţile pot fi doborâte şi orice impas depăşit.